101129

Am intalnit aici un aplecator asupra scrisului personal, echivalent cu papusa copilariei.  Versul se doreste o sondare a eului, rascolitor  si promitator de delicii ale trairi    .i

Daca ar lipsi tonul categoric si forta incarcerarii in clipa, as putea sa vibrez la refuzul lumii, ca atatea altele, la intoarcerea si inchiderea definitiva in ou.    .

Nu am indiscretia colectionarii soaptelor de alcov sau de sub baldachin, cel putin nu inainte de caderea serii.

 VORBE

"N-am vrut niciodată prin vorbele mele
Să schimb înţelesuri, s-aprind alte stele,
Şi nici gloanţe oarbe nu fac din cuvinte;
Nu-mpuşc în idei inventând jurăminte.

N-am vrut să duc lupte cu alţii în vorbe,
Nu-mi trebuie scoruri, nu vreau să trec probe,
Nu-mi pasă de număr şi poate de-aceea
Eu nu mâzgălesc printre rânduri ideea.

Am vrut doar să caut prin visele mele
Frânturi dintr-un eu aruncat printre iele
Ce se stinge în foc, în apă se-aprinde,
Se-arată o clipă şi-o viaţă cuprinde.

Am vrut să te mângâi, să mă-mbrac în idei,
Să vezi ce ascunde umbra ochilor mei.
Am vrut să-ntelegi cine sunt eu şi cum
Acum pot să plâng şi să râd tot acum…"